Hotelul Culescu din Bailesti, război judiciar de 20 de ani

Deși au trecut aproape 25 de ani de la căderea regimului comunist, problema restituirii proprietăților confiscate abuziv rămâne actuală. După 1990, moștenitorii foștilor proprietari și-au căutat dreptatea în justiție. În unele cazuri, procesele continuă și astăzi. Așa se întâmplă cu fostul hotel Culescu din localitatea Băilești. Imobilul este una dintre cele mai frumoase clădiri din oraș, fiind construit înainte de 1920 de fostul senator Ioan T. Culescu. După 1947, a ajuns în proprietatea statului, în circumstanțe neelucidate  până acum. În timpul regimului comunist, a funcționat sub numele de hotel Turist, iar după 1990 clădirea a ajuns din patrimoniul OJT în cel al Jiul SA – societate pe acțiuni cu capital de stat, înființată prin hotărâre de guvern.  

hotel turist

Ca de la proprietar la gestionar

Printr-un contract de vânzare-cumpărare (nr. 1466/9 august 1993), activul a fost vândut de Jiul SA către salariata Dobre Valentina, prețul tranzacției fiind de 18,7 milioane de lei, plătibil în șase rate. Este adevărat, o adresă din partea Guvernului României (nr. 19/1416/11 mai 1992) transmisă către prefecturile din țară interzicea autorităților locale sau unităților din subordinea acestora înstrăinarea de imobile preluate abuziv de către regimul comunist. Aceste dispoziții nu au împiedicat Jiul SA să scoată la licitație (4 august 1993) și să vândă Complexul „Turist“ din Băilești. Între timp, moștenitorii foștilor proprietari au cerut restituirea în natură a imobilului, dar au pierdut pe motiv că nu au putut prezenta acte de proprietate. Ulterior, moștenitorii au depus la Consiliul Local (CL) Băilești notificări pentru restituire în baza Legii nr. 10/2001 – privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Ca efect al acestor notificări, Jiul SA a înștiințat CL Băilești că acțiunea nu este opozabilă societății, întrucât Complexul „Turist“ a fost proprietatea sa prin actul de înființare (HGR nr. 1041/1990) și că a fost vândut către Dobre Valentina în 1993. În adresa cu pricina a fost anexat și contractul de vânzare-cumpărare (nr. 1.466/1993). Totuși, terenul de sub clădire nu a fost înstrăinat cu ocazia acestei tranzacții. „Întrucât SC Jiul SA nu a fost proprietara și a terenului aferent complexului amintit, în suprafață de 1822,36 mp, acesta vă aparține, Dobre Valentina având numai folosința acestuia. Așadar, revendicatorii urmează să-și rezolve problema cu Dobre Valentina“, se arată în adresa din 8 august 2001.

O vânzare contestată…

Alin Culescu, unul dintre moștenitorii lui Ioan T. Culescu, susține că vânzarea hotelului s-a făcut cu încălcarea legii. Mai mult, Jiul SA ar fi vândut activul în plin proces cu moștenitorii fostului proprietar. „Valentina Dobre a cumpărat hotelul în timp ce noi ne judecam cu Jiul SA. Este un abuz, o infracțiune. Ea era salariata Jiul SA și avea hotelul în locație de gestiune. Actul de vânzare-cumpărare a apărut ulterior, nu știam până atunci de el. Ulterior, am pierdut procesul pe motiv de tardivitate a acțiunii. Cum puteam să cerem anularea contractului de vânzare-cumpărare din motiv ce nu aveam cunoștință de el?“, a acuzat Alin Culescu.
„Eu din 2005 mă judec cu acest domn. Acum a venit și invocă tot felul de motive: că nu i s-a răspuns că hotelul a fost vândut. Dânsul vine și spune că vânzarea nu a fost legală. S-a invocat motivul că eu nu l-am intabulat, că nu l-am înscris la cartea funciară. Nu aveam cum să-l înscriu la cartea funciară atâta timp cât nu aveam proprietatea terenului respectiv, pentru care ne judecăm în continuare. Nu văd de ce m-a dat pe mine în judecată. Normal era să dea statul în judecată. Mă poartă prin procese anapoda, pentru că eu sunt cumpărător de bună credință“, a declarat, la rândul său, Valentina Dobre.

…o succesiune contestată…

În ecuația procesului de revendicare intră și două verișoare ale lui Alin Culescu. Pe parcursul proceselor, s-a dezbătut inclusiv care ramură a familiei are drept exclusiv asupra terenului și hotelului. Ioan T. Culescu a avut doi fii: Emilian Culescu (doctor) și Ionel Culescu (notar). Varianta îmbrățișată și de Jiul SA ar fi că hotelul a aparținut exclusiv lui Emilian Culescu, care l-ar fi donat statului. „Nu există act de donație. L-au preluat abuziv“, susține Alin Culescu – moștenitorul ramurii Ionel Culescu. De altfel, potrivit acestuia, după moartea lui Ioan T. Culescu nu s-a făcut o succesiune între cei doi fii (Emilian și Ionel), astfel încât ambele ramuri ale familiei (Alin Culescu și verișoarele sale) ar avea drepturi asupra moștenirii. Alin Culescu și-a câștigat calitatea procesuală (recunoașterea calității de moștenitor) la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) în 2010. Ca lucrurile să fie și mai complicate, există o dispoziție de restituire în natură (nr. 184/ 31 ianuarie 2006) prin care moștenitorilor li se restituie suprafața de 1.330 mp, rectificată după expertiză la 1.500 mp, dar li se refuză retrocedarea în natură a hotelului, pentru care se acordă despăgubiri cu puțin peste 110.000 de euro. Ei bine, pe circa 600 mp din acest teren restituit în natură se pare că se află hotelul.

… și o restituire contestată

Decizia de restituire a fost atacată de moștenitori, care par să nu se mai înțeleagă. Suma estimată de revendicatori pentru hotel era de 1,7 milioane de euro, dar dispoziția de restituire le acordă circa 110.000 de euro, plus terenul de 1.500 mp. Acceptarea restituirii terenului înseamnă implicit și pierderea hotelului. Instanța a disjuns cele două probleme, pentru hotel constituindu-se un dosar separat.
Până se judecă definitiv și irevocabil dreptul de proprietate asupra hotelului, procesul privind dispoziția de restituire (184/2006) este suspendat. Terenul poate fi și el o miză extrem de importantă: după intabularea dreptului de proprietate, moștenitorii s-ar putea subroga în drepturi CL Băilești, iar Valentina Dobre ar trebui să le plătească chirie.  „Am cerut să ne înscriem proprietatea la Cartea Funciară cu număr cadastral provizoriu. Ni s-a respins înscrierea pe motiv că există litigiu pe construcție. În mod normal, ei trebuie să ne plătească nouă chirie pe teren. Terenul bate construcția, dar legea nu există în România“, a mai spus Alin Culescu.

Primarul Pistrițu: „Să vină cu documente!“

Primarul orașului Băilești, Costel Pistrițu, a spus că hotelul Culescu a fost primul pas spre urbanizarea localității. „Datorită acestui hotel, în anul 1920, Băileștiul a întrunit condițiile pentru a deveni comună urbană“. Edilul-șef spune că nu cunoaște cazul în amănunt, dar are o opinie. „Nu eram primar în perioada în care moștenitorii au cerut retrocedarea imobilului. Eu urez tuturor să fie corecți și să lupte pentru drepturile lor. Eu cred că doamna Dobre este cumpărător de bună-credință. Iar cei care cred că-l au moștenire și au documente, să vină și să înregistreze acele documente, să-și deschidă rol fiscal și să plătească impozitele“, a afirmat acesta.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *