Acasă la nea Mărin, zaibărul a fost sfințit

Nu s-au amăgit cu paharul, au ales cana de lut pentru a dat peste cap vinul producție 2013. Zaibărul, firul de praz cu o felie de brânză și o bucată de pastramă de oaie, pe acordurile muzicii populare, au fost ingredientele unei sărbători autentice oltenești, petrecute în orașul lui nea Mărin, Băilești. Sâmbătă și duminică, mii de persoane au participat la cea de-a VI-a ediție a Festivalului Zaibărului și Prazului, dând cep butoaielor cu vin, iar cei care au avut încredere în propria recoltă s-au înscris în lupta pentru cel mai bun zaibăr. Nu banul era miza, ci mândria, recunoașterea calității…

Sunt cunoscuți pentru ospitalitatea lor, pentru dorința și bucuria de viață, pentru harul moștenit parcă de la Amza în a transforma orice sărbătoare într-un spectacol. Băileștenii s-au adunat cu mic cu mare pentru a aduce un omagiu celui care le-a făcut cunoscut orașul dincolo de granițele țării, dar și pentru a-și lăuda încă o dată vinul, devenit brand național. Și au ce lăuda, după cum mărturisesc: „Am gustat vin din toate zonele țării, însă nici unul nu se compară cu al nostru. Este sănătate curată dacă știi cum să îl bei, dacă întreci însă măsura, te ia de ochi… Bei un zaibăr, mănânci un praz și simți cum prinzi putere. Vorbele de duh ale lui Amza – oricât voi trăi şi oriunde va fi să mor, rămân băileştean până în străfundul sufletului – sunt valabile pentru fiecare dintre noi“.
Zaibărul a fost sfințit, iar localnicii au plecat încă o dată capul în memoria celebrului actor.
„Are dulceață 24, nu 25… Nu am pus gram de zahăr, însă are o tărie cam de 12, 13 grade, garantat… Un coleg și prieten al meu, din București, mi-a spus după ce băuse deja două pahare de zaibăr că, dacă mai bea unul și mănâncă o friptură, înnebunește… Cam așa este zaibărul nostru, adevărat, tare… Via am moștenit-o de la socrul meu, e undeva la Corlate, însă nici până la bătrânețe socrul nu realizase faptul că deține o comoară. Știți, oamenii din acel sătuc trăiesc până la 100 de ani fără probleme, mănâncă natural… Tot secretul este ca strugurii să fie bine copți. Eu, de exemplu, i-am cules pe 25 septembrie, iar toată dulceața din ei este de la soare… Îmi place să glumesc că ghicesc în zaibăr, pentru că atunci când golești o cană de vin făcut de mine, rămân urme în cană, cum rămâne zațul cafelei în ceașcă, zici că a fost vopsită… Asta înseamnă vin adevărat. Îmi place să glumesc, să-l recomand și femeilor, doar dacă îl bea bărbații!“, a spus Fane Gaciu, câștigătorul concursului pentru cel mai bun zaibăr în 2012.

Zaibărul a fost sfințit

Fane Gaciu venise dis-de-dimineață la Casa Memorială a lui Amza Pellea, loc de pelerinaj, de unde s-a dat startul propriu-zis al concursului de zaibăr, nu înainte însă ca acesta să fie sfințit. În fața casei în care Amza a crescut s-au adunat, rând pe rând, oficialități, tineri, copii. Casa cu ușile larg deschise, primenită parcă de sărbătoare, cu caietul de oaspeți pregătit pe birou aștepta să ofere file din viața lui Amza – geniul cinematografiei – şi din viața petrecută în acest colț al țării. Căruțele frumos împodobite, caii parcă coborâți din filmele în care actorul a devenit celebru, și un car alegoric cu tineri îmbrăcați în straie populare, fete care mai de care mai frumoase și un mic taraf au însuflețit întreaga manifestare. S-a făcut liniște profundă în momentul în care preotul a început sfințirea zaibărului. După slujbă, băileștenii s-au înghesuit să închine un pahar în cinstea lui Amza, să mănânce o bucată de brânză cu pâine făcută în țest, o bucată de slană sau plăcintă. După momentul de pomenire, butoiașul de zaibăr al lui Nea Mărin, făcut chiar de urmașii lui Amza, a fost dus în centrul orașului pentru ca toți să poată degusta o cană de zaibăr adevărat. „M-a făcut mama oltean“ răsuna pe străzile Băileștiului.

Misiune grea pentru juriu

Toată piața civică a Băileștiului a fost plină de tarabe cu produse tradiţionale din zonă, elevii unităților de învățământ din localitate scoţând la vânzare zacuscă, fructe, murături, compoturi. Loc tocmai bun și pentru comercianții care și-au întins tarabele și grătarele îmbiindu-i pe cei prezenți la mâncare și băutură. Băileștenii însă își lăudau producția bogată din acest an. „Am scos cam 700 de litri de vin. Îi țin pentru familie, pentru copii și nepoți, nu vând nici un strop. Zaibărul e bun. Dacă e zi de sărbătoare și petrec, dau într-o zi peste cap doi litri, fără probleme. Și nici nu mi-e rău, mă simt bine, plin de viață. În cei 78 de ani, cât am împlinit în urmă cu câteva luni, nu am fost bolnav o dată, iar dacă mă prinde o răceală, mă dreg cu un pahar de zaibăr“, a povestit nea Costel, unul dintre participanții la sărbătoarea zaibărului și prazului.

20 de probe de zaibăr pentru cei cinci jurați

Cei cinci juraţi care au degustat 20 de probe de zaibăr au fost Tudor Anghel -președintele bulgarilor din zona Teleorman, Grigore Ştefan – inginer la Direcţia Agricolă Dolj, Florea Pârvulescu – inginer la Camera Agricolă Băilești, Oprică Iureş – fermier şi Trifon Popescu – inginer fermier. Misiune grea pentru jurați. Serviți de o tânără frumoasă, în costum popular, juraţii au primit, rând pe rând, licoarea lui Bachus, dregându-se după fiecare degustare cu felii subțiri de măr sau pâine. Fiecare sticlă a fost numerotată pentru a dispărea orice suspiciune. „Aici numele cui l-a produs nu contează. Vrem să fie zaibăr adevărat, contează gustul, culoarea, aroma, pentru că după claritate nu ne putem pronunța categoric pentru că încă nu s-a limpezit bine. Are nevoie de ceva timp“, au declarat jurații. După aproape o oră de degustări, comentarii, notări și aprecieri pe măsură au fost desemnați câștigători: Gabriel Virgil Ionescu – locul I (500 de lei), Sabin Văduva – locul II (200 de lei) și Ion Jianu – locul III (100 de lei).